M-au intristat in ultimele saptamani toate durerile celor care nu stiu cum sa traiasca ziua de maine, din pricina neajunsurilor materiale, din frica de a iubi, din cauza minciunii sau a urii. Atat de multa greutate peste sufletele noastre incat, pacatuind, poti crede ca Dumnezeu si-a intors fatza de la noi si ne-a condamnat la uitare.
Lumea...nu are nimic de-a face cu tristetea mea.Fiecare isi duce propria tristete in suflet si in gand; la ce bun sa crezi ca te poti insoti pe un drum cu cei care sufera-n tacere?
Uneori mai scriam cuvinte care se potriveau intr-un mod fericit unul dupa celalalt incat in inlantuirea lor lasau sa razbata speranta....Acum...
Ma infior cand traiesc si respir suferinta din jur si a celor ce pier.
Astazi traiesc, maine nu stiu daca sunt...
Am in inima si in gand un sentiment si-un cuvant care nasc impreuna un dor de-a trai...
Asemeni celor ce sunt...si eu care trec peste ani ma distrug ca atom si raman doar un gand
Pentru cei ce-au stiut sa ma invete tristetea, pentru cei care uita ca a iubi este sfant...astazi sunt, maine raman o amintire pentru prieteni in gand...
Cosmin Chelcea
Ciudat cum, citind aceste randuri, m-am intristat, dar i-am si multumit in gand lui Dumnezeu pentru clipa asta in care stau linistita in fata calculatorului... Sunt momente in viata in care nu-ti doresti sau nu poti sa imparti durerea, nu vrei nici macar sa dai de banuit ce se ascunde in sufletul tau, crezand ca asa, trece mai repede. Cei care sufera in tacere nu vor sa fie insotiti pe drumul lor...Inchei cu cuvintele pe care o persoana pe care o admir din tot sufletul mi le-a scris intr-un moment in care avem nevoie de ele :"iti doresc sa-ti fie bine pentru ca ingerii tai sa zambeasca linistiti". Sa-ti fie si sa ne fie bine, tristetea din suflet indiferent de natura ei, nu dispare dar nici nu trebuie alimentata!
RăspundețiȘtergerehttp://torent3.wordpress.com/
RăspundețiȘtergerescrii foarte trist
RăspundețiȘtergerepoate te ajuta citeva articole de pe blogul recomndat..
Multumesc pentru invitatia de a lectura postarile de pe acel blog.
RăspundețiȘtergereStiu ca toata tristetea asta candva va disparea,si mai stiu ca Dumnezeu nu uita pe nimeni,nu el se departeaza de noi,ci noi insine prin necredinta Il alungam.Cauta fericirea in lucrurile marunte,pe care multi nu le baga in seama,candva o sa vezi ca tot ce te inconjoara o sa iti umple inima de bucurii,si o sa stii sa apreciezi mult mai bine ceea ce ai.Nu cauta niciodata "fericiri supreme" alea nu sunt pt noi,oamenii cu,credinta,ci incearca sa te bucuri de ceea ce ai in prezent,pt ca Dumnezeu stie ce iti da,si de ce iti da,totul are un rost,nimic nu e intamplator.Si nu uita niciodata ca mai exista si "prieteni" bine intentionati,care cu o vorba buna iti pot atinge sufletul...
RăspundețiȘtergere