Symboll - Singur de Craciun
Asculta mai multe audio diverse
marți, 23 noiembrie 2010
vineri, 5 noiembrie 2010
Intristare
M-au intristat in ultimele saptamani toate durerile celor care nu stiu cum sa traiasca ziua de maine, din pricina neajunsurilor materiale, din frica de a iubi, din cauza minciunii sau a urii. Atat de multa greutate peste sufletele noastre incat, pacatuind, poti crede ca Dumnezeu si-a intors fatza de la noi si ne-a condamnat la uitare.
Lumea...nu are nimic de-a face cu tristetea mea.Fiecare isi duce propria tristete in suflet si in gand; la ce bun sa crezi ca te poti insoti pe un drum cu cei care sufera-n tacere?
Uneori mai scriam cuvinte care se potriveau intr-un mod fericit unul dupa celalalt incat in inlantuirea lor lasau sa razbata speranta....Acum...
Ma infior cand traiesc si respir suferinta din jur si a celor ce pier.
Astazi traiesc, maine nu stiu daca sunt...
Am in inima si in gand un sentiment si-un cuvant care nasc impreuna un dor de-a trai...
Asemeni celor ce sunt...si eu care trec peste ani ma distrug ca atom si raman doar un gand
Pentru cei ce-au stiut sa ma invete tristetea, pentru cei care uita ca a iubi este sfant...astazi sunt, maine raman o amintire pentru prieteni in gand...
Cosmin Chelcea
Lumea...nu are nimic de-a face cu tristetea mea.Fiecare isi duce propria tristete in suflet si in gand; la ce bun sa crezi ca te poti insoti pe un drum cu cei care sufera-n tacere?
Uneori mai scriam cuvinte care se potriveau intr-un mod fericit unul dupa celalalt incat in inlantuirea lor lasau sa razbata speranta....Acum...
Ma infior cand traiesc si respir suferinta din jur si a celor ce pier.
Astazi traiesc, maine nu stiu daca sunt...
Am in inima si in gand un sentiment si-un cuvant care nasc impreuna un dor de-a trai...
Asemeni celor ce sunt...si eu care trec peste ani ma distrug ca atom si raman doar un gand
Pentru cei ce-au stiut sa ma invete tristetea, pentru cei care uita ca a iubi este sfant...astazi sunt, maine raman o amintire pentru prieteni in gand...
Cosmin Chelcea
Ultima poezie a lui Adrian Paunescu
(scrisa pe patul de spital cu trei zile inainte de a muri)
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)